Importanta fibroscopiei in diagnosticul afectiunilor laringiene
Publicat la data de 22-05-2017
AFECTUNILE LARINGIENE SI ROLUL FIBROSCOPIEI ÎN DIAGNOSTICUL ACESTORA
Dr. Nicolaescu Alexandru, Medic Specialist ORL, Competenta in Chirurgie Endoscopica ORL, Laser ORL, Audiologie, Clinica Arcul de Triumf
Laringele este un organ nepereche, situat în zona centrala a gâtului, cu rol esential în vorbire, în deglutitie (procesul de înghitire) si în protectia cailor respiratorii inferioare (traheea si plamanii).
Pozitia sa anatomica îl face greu accesibil pentru a fi examinat, pentru aceasta fiind necesare tehnici speciale si personal calificat O.R.L.
Afectiunile laringelui pot fi grupate în 4 mari categorii:
- malformatii (congenitale sau dobândite)
- inflamatii (acute sau cronice, infectioase sau neinfectioase)
- traumatisme
- neoplazii (benigne sau maligne)
Cele mai frecvente sunt afectiunile inflamatorii, denumite generic laringite, care se datoreaza fie infectiilor acute? virale (mai rar bacteriene), fie expunerii cronice la factori proinflamatori (cel mai frecvent produsii din fumul de tigara).
De retinut este ca toate afectiunile laringelui, indiferent de cauza, se pot manifesta prin simptome si semne nespecifice, incepand cu o raguseala (disfonie), senzatie de gat uscat, iritat mergand chiar pana la imposibilitatea de a trage aer in piept (dispnee) – situatie extrema ce reprezinta o urgenta medico-chirurgicala.
Pentru a se putea preciza diagnosticul unei afectiuni laringiene, etapa obligatorie este examinarea laringelui. Astfel prima metoda dezvoltata, laringoscopia indirecta (denumita asa deoarece imaginea laringelui este „rasturnata” – în oglinda) inca se foloseste, insa exista anumite situatii (anatomice, patologice sau fiziologice – de exemplu un reflex emetic – „de voma” pronuntat) in care aceasta nu se poate efectua.
In aceste situatii, sau in acele situatii in care se urmareste rafinarea diagnosticului prin obtinerea de imagini de calitate superioara, sau documentarea acestora pentru a fi utilizate mai tarziu (de exemplu în scop comparativ – pentru a evalua raspunsul bolii la tratament), se practica examinarea fibroscopica nazo-faringo-laringiana. Aceasta presupune introducerea unei fibre optice subtiri flexibile prin nas, care va trece prin spatele limbii ajungand la nivelul laringelui – evitand astfel regiunea orala si provocarea unui reflex de voma (emeza). Examinarea este usor de suportat de catre bolnavi, si dureaza cateva minute cu beneficii uriase pentru facilitarea diagnosticului afectiunii.
Dr. Nicolaescu Alexandru, Medic Specialist ORL, Competenta in Chirurgie Endoscopica ORL, Laser ORL, Audiologie, Clinica Arcul de Triumf